Tipuri de anomalii dentare

Dinții strâmbi,  și  nu numai, determină anomalii dentare. Pentru rezolvarea problemelor este indicat să ajungi de urgență la un specialist ortodont. Acesta va verifica poziția dinților tăi și va oferi cea mai bună variantă de tratament, potrivită nevoilor tale, corectând astfel poziția anormală a dinților.

Cu toate că dinții strâmbi ajung uneori să îi sperie pe pacienți, aceștia pot fi corectați, atât la vârste mici, cât și în perioada de maturitate.

Anomaliile dentare pot fi ereditare sau dobândite, însa exista anomalii dentare de cauză locala sau funcțională. Se pot moșteni de la părinți dinții mai mici sau mai lați, deficitele de creștere pe anumite segmente faciale (de ex. o dimensiune mai mica a maxilarelor), dar și creșterea mandibulei mai mult decât ar fi firesc. În plus, dinții strâmbi ar putea fi dobândiți ca urmare a unor obiceiuri greșite din copilărie, precum sunt suptul tetinei, suptul degetului, introducerea unor obiecte în guriță în mod frecvent, onicofagie, și chiar pierderea devreme a dinților de lapte.

Anomaliile dentare determină probleme de masticație, mușcături incorecte, ba chiar ar putea avea efecte și asupra vorbirii.

Iată mai jos câteva dintre anomaliile dentare:

1. Compresia de maxilar

inocluzie-sagitala

Acest lucru înseamnă îngustarea maxilarului superior și înclinarea dinților incisivi spre anterior . Această anomaliile poate determina numeroase probleme – de la afecțiuni ORL, precum amigdalite sau polipi și până la instalarea respirației orale. În cazuri grave, la vârsta adultă, se va ajunge la paradontoză. Se recomandă  tratament ortodontic: lărgirea arcadei maxilare, prevenind astfel problemele de mai sus și dezvoltarea normală a ocluziei.

2. Ocluzia inversă

ocluzie-inversa-anterioara

Aceasta este o cauză ereditară, mandibula crescând mult mai mult decât ar fi firesc. Acest lucru poate conduce la un aspect facial incorect, probleme de masticație, ale vorbirii și dezvoltarea parodontozei la vârsta adultă.

3. Ocluzia adâncă

ocluzie-adanca

Dinții frontali superiori vor acoperi mai mult de jumătate din suprafața dinților frontali inferiori, în sens vertical. Aceasta problemă conduce la tocirea dinților și chiar la inflamația gingiilor.

4. Ocluzia deschisă

open-bite

Contrar ocluziei închise, dinții frontali inferiori și superiori nu se ating în timpul masticației. Între ei rămâne un spațiu de până la un centimetru. Acest lucru ar putea fi determinat de un obicei din copilăriei – suptul degetului. sau interpozitia limbii. Problemele care apar sunt cele de masticație și de vorbire.

5. Înghesuirea dentară

inghesuire-dentara

Dinții sunt înghesuiți ca urmare a două lucruri – fie oasele maxilarului sau mandibulei sunt prea mici, fie dinții sunt prea lați. Se poate ajunge la probleme de igienizare dentară, îmbolnaviri parodontale, aspect estetic neplăcut, erupția incorectă a dinților – în afara arcadelor dentare.

6. Spațierea dentară

spatieri-dentare

Aceasta este o situație opusă celei de mai sus. Dinții sunt mici sau oasele maxilare sunt mai mari decât ar fi firesc. Acest lucru determină probleme inestetice, dinții sunt rari, ba chiar și probleme de vorbire. Diastema cunoscută a fi strungăreața este una dintre cele mai întâlnite probleme.

7. Anodonția

anodontie

Acest lucru înseamnă lipsa unui dinte, mai exact absența congenitala a mugurilor dentari. Determină un aspect neplăcut, probleme de masticație și de vorbire. Este necesar să se ajungă la medicul ortodont pentru corectarea problemei.

 

Leave a Reply